”Este normal să ai una sau două cauze care sunt aproape de sufletul tău și să le ajuți” Povestea unei donatoare

”Este normal să ai una sau două cauze care sunt aproape de sufletul tău și să le ajuți”

De aproape 9 ani, în fiecare lună, Cocan Cristina alege să doneze pentru copiii din Yuppi Camp. Cu ocazia a 15 ani de Yuppi, ne-am dorit să vă arătăm și această parte a comunității, partea mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă.

Cristina a aflat de Yuppi în 2017, de la un coleg implicat activ în proiectele noastre. Decizia de a dona a venit ușor pentru ea, ca o continuare a felului în care se raportează la lume.

 „Nu îmi place suferința, mă lupt cu aceste idei, nu înțeleg de ce trebuie să existe. Sunt o fire empatică și nu am fost niciodată insensibilă la ce mă înconjoară. Când colegul meu mi-a povestit despre Yuppi Camp, am simțit să contribui, așa cum pot. Și eu am doi copii și asta m-a făcut și mai sensibilă la poveștile din Yuppi. Plus, este normal să ai una sau două cauze care sunt aproape de sufletul tău și să le ajuți”, ne spune ea.

Motivația ei a fost scopul și obiectivele Yuppi Camp. „Nu poți să vindeci efectiv, dar măcar cu puținul cu care poți, să ajuți. Îmi imaginez cât de mult înseamnă pentru copii experiența Yuppi Camp. Poate e o ieșire din rutină, o zi în care fac altceva, în care văd bucurie pe fețele celorlalți și simt și ei că pot trece peste încercările lor. Simt că nu sunt singuri, că sunt iubiți, apreciați”, mărturisește Cristina. 

De-a lungul anilor, a rămas aproape și s-a bucurat să primească vești de la noi. A citit rapoartele, a fost curioasă pe rețelele sociale să vadă ce tabere, ce activități, ce progrese s-au făcut. ”Am văzut că este ceva ce funcționează. Este o organizație și un voluntariat care chiar are un scop și o misiune, și chiar ajută și iluminează viețile unor oameni. Mă simt bine știind că și eu am contribuit la asta.”

De o vreme cochetează și cu ideea de a veni voluntară în tabere. ”Mi-aș dori să mă implic mai mult. Financiar sau în alte moduri. Ar fi o maturizare a emoțiilor mele, dacă aș putea veni voluntar. Dar nu știu dacă sunt destul de puternică. Îmi este greu să văd copiii cu vârsta asemănătoare alor mei, care trec prin greutățile bolii. M-ar întrista foarte mult să fiu prezentă fizic și emoțional, dar aș putea să încerc la un moment dat”, mărturisește Cristina.

Pentru viitorul Yuppi Camp, Cristina speră la creștere, la mai mulți susținători, la proiecte continuate și dezvoltate. ”Și eu îmi doresc să pot contribui și pe mai departe!”

Cristina, îți mulțumim pentru cei 9 ani în care, lună de lună, ne-ai fost alături! Mulțumim pentru generozitate, pentru constanță și sprijin! Îți dorim curaj și sperăm să ne vedem, când vei fi pregătită, în tabere!