„Mami, eu nu vreau să am bubiță din nou." Povestea familiei Gârlă și lupta Lisei împotriva cancerului

„Mami, eu nu vreau să am bubiță din nou." Povestea  familiei Gârlă și lupta Lisei împotriva cancerului

„Tot universul ne-a fost dat peste cap în momentul în care am primit diagnosticul. A venit ca un fulger vestea că fetița noastră, Lisa, atunci în vârstă de 5 ani, are tumora Wilms, un cancer renal. Nu ne-am imaginat niciodată că ni s-ar putea întâmpla așa ceva. După o zi liniștită petrecută la plajă, acasă, la Constanța, Lisa a început să se simtă rău în timpul nopții, iar două zile mai târziu primeam diagnosticul care avea să ne schimbe viața”, mărturisește Mihai, tatăl Lisei.

 Lisa se plângea de dureri de burtă, dar nimic nu părea să anunțe ceva grav. Părinții au dus-o la medic crezând că este vorba despre o problemă obișnuită. Mama a întrebat dacă ar putea fi o enterocolită. Răspunsul medicului a venit, însă, ca un șoc: „𝗖𝗲 𝗲𝗻𝘁𝗲𝗿𝗼𝗰𝗼𝗹𝗶𝘁𝗮̆, 𝗱𝗼𝗮𝗺𝗻𝗮̆? 𝗙𝗲𝘁𝗶𝘁̦𝗮 𝗮𝗿𝗲 𝗼 𝘁𝘂𝗺𝗼𝗿𝗮̆ 𝗿𝗲𝗻𝗮𝗹𝗮̆ 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀-𝗮 𝗿𝘂𝗽𝘁. 𝗧𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗮𝗷𝘂𝗻𝗴𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝘀𝗲𝗮𝗿𝗮 𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗽𝗲 𝗺𝗮𝘀𝗮 𝗱𝗲 𝗼𝗽𝗲𝗿𝗮𝘁̦𝗶𝗲. 𝗠𝗲𝗿𝗴𝗲𝘁̦𝗶 𝗱𝗶𝗿𝗲𝗰𝘁 𝗹𝗮 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗶.”

Alina, mama Lisei, își amintește și astăzi acele momente cu o claritate dureroasă.

„Funcționam din inerție, mi se părea că derulează un film în fața mea. Lisa a început să fie din ce în ce mai rău. Urla de durere, vomita, iar noi așteptam să facă investigațiile necesare. După analize, o doamnă doctor mi-a spus că va trebui să-i scoată rinichiul. Apoi a plecat și am rămas singură cu vestea aceea. A trebuit să mă țin de pereți ca să pot ajunge înapoi la copil.”

După două zile petrecute în spitalul din Constanța, Lisa a ajuns la București, unde, după zile de investigații, analize și teamă, a început tratamentul. Au urmat ședințe de chimioterapie menite să oprească evoluția tumorii  și apoi a avut loc intervenția chirurgicală prin care  i-au scos rinichiul afectat. În total, a trecut prin 28 de cure de chimioterapie.

 Până la un punct, lucrurile au mers bine. Familia a început să respire din nou. Controalele periodice erau bune, iar viața își recăpăta încet ritmul obișnuit. Însă, la un an după încheierea tratamentului, într-o dimineață, totul părea să înceapă din nou.

„𝗠𝗮𝗺𝗶, 𝗲𝘂 𝗻𝘂 𝘃𝗿𝗲𝗮𝘂 𝘀𝗮̆ 𝗮𝗺 𝗯𝘂𝗯𝗶𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗻𝗼𝘂. 𝗗𝘂-𝗺𝗮̆ 𝘁𝘂 𝗹𝗮 𝘁𝗼𝗮𝗹𝗲𝘁𝗮̆, 𝗲𝘂 𝗻𝘂 𝗽𝗼𝘁", își amintește Alina că i-a spus Lisa.

Au urmat alte investigații și alte drumuri prin spitale. Un CT efectuat la București a arătat existența unor tumori multiple la nivelul ambilor plămâni.

 „Am întrebat ce este de făcut. Răspunsul a fost dur, neașteptat și greu de acceptat. 𝗡𝗶 𝘀-𝗮 𝘀𝗽𝘂𝘀 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗽𝗿𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝗶𝗺 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗿𝗮̆𝘂, 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗯𝘂𝗰𝘂𝗿𝗮̆𝗺 𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗿𝗮̆𝗺𝗮𝘀 𝗮𝗹𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝘂. Nu puteam accepta asta.  Am simțit că trebuie să facem tot ce ne stă în putere să ne salvăm fetița și am început să căutăm soluții în străinătate”, își amintește Alina.

 

A urmat o perioadă plină de eforturi, demersuri și speranțe. Familia a reușit să ajungă în Italia. Acolo, o dată la 21 de zile, Lisa trecea printr-o nouă cură de chimioterapie. Viața din România și-au pus-o pe pauză pentru aproape un an.

 După aceea perioadă, când starea ei s-a stabilizat, Lisa și-a dorit să se întoarcă acasă. 𝗜̂𝗶 𝗲𝗿𝗮 𝗱𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶, 𝗱𝗲 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶, 𝗱𝗲 𝘃𝗲𝗿𝗶𝘀̦𝗼𝗿𝗶 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗶𝘀𝗶𝗰𝗶𝗹𝗲 𝗲𝗶.

 Astăzi, Lisa are 11 ani și este elevă în clasa a IV-a. Despre perioada tratamentelor vorbește calm, cu maturitate: „Sincer, din perioada când eram la spital îmi amintesc doar lucruri bune, cum toată lumea venea la mine să mă încurajeze, să-mi zică că sunt o fetiță curajoasă. 𝗔 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀̦𝗶 𝗴𝗿𝗲𝘂, 𝗱𝗮𝗿 𝗮𝗺 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲. 𝗔 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀̦𝗶 𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗲. 𝗠𝗮𝗿𝗲. 𝗙𝗿𝗶𝗰𝗮̆ 𝗳𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗮̆. 𝗠𝗶-𝗲𝗿𝗮 𝗳𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗳𝗿𝗶𝗰𝗮̆ 𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝗮𝗺 𝗮𝘂𝘇𝗶𝘁 𝗰𝗮̆ 𝗼 𝘀𝗮̆ 𝗺𝗮̆ 𝗼𝗽𝗲𝗿𝗲𝘇𝗲, 𝗱𝗮𝗿 𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝗺-𝗮𝗺 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘅𝗮𝘁."

Periodic, familia se întoarce la controale medicale în Italia. În restul timpului, încearcă să se bucure de normalitate, de lucrurile simple și de fiecare zi petrecută împreună.

„Cât am fost în Italia am participat la o tabără organizată pentru familii ai căror copii au trecut prin cancer. Acolo am găsit sprijin, înțelegere, sentimentul ca nu suntem singuri și care a constituit pentru noi începutul procesului de vindecare emoțională. Ca urmare, când ne-am întors în țară am căutat experiențe asemănătoare și aici. 

 Lisa avea nevoie să se conecteze cu oameni care au trecut prin experiențe similare… 𝗜̂𝗻 𝘁𝗮𝗯𝗲𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗬𝘂𝗽𝗽𝗶 𝗮 𝗴𝗮̆𝘀𝗶𝘁 𝗶̂𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲𝗿𝗲, 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗯𝘂𝗰𝘂𝗿𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝗳𝗶 𝗽𝘂𝗿 𝘀̦𝗶 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝘂 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹, 𝗱𝗮𝗿 𝘀̦𝗶 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝗺𝗲𝗿𝗴𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲, 𝗱𝗲 𝗮 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝗶𝗻𝘁𝗲𝗴𝗿𝗮 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝘃𝗶𝗮𝘁̦𝗮̆ 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗲𝗿𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗲𝗮𝘀̦𝗶, 𝗱𝗮𝗿 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗮 𝗳𝗶, 𝗱𝗶𝗻 𝗻𝗼𝘂, 𝗳𝗿𝘂𝗺𝗼𝗮𝘀𝗮̆… Ne-am simțit cu toții foarte bine aici”, povestește Mihai.

”Astăzi, Lisa este mai mult decât diagnosticul pe care l-a primit la cinci ani. 

Este o fetiță curajoasă, sensibilă, plină de viață, care merge la școală, își face planuri, visează și se bucură de copilărie alături de cei dragi”, povestește Alina. 

 7 Iunie este Ziua Națională a Supraviețuitorilor de Cancer. Povestea familiei Gârlă este dedicată tuturor celor care trec prin momente grele. Este o poveste despre curaj, speranță și puterea de a merge mai departe chiar și atunci când drumul pare imposibil de parcurs. Este o poveste pentru toți copiii care luptă, pentru familiile lor și pentru oamenii care aleg să le fie alături.

Vă dorim putere, iubire și curaj. Vă îmbrățișăm cu drag!